Practica Spinală Somatică

Ce este Practica Spinală Somatică?

Prac­tica Spi­nală So­ma­tică este o abor­dare ex­pe­rien­ți­ală de lucru cu cor­pul, orien­tată către con­ști­en­ti­zare cor­po­ra­lă, ex­plo­rare so­ma­tică și sus­ți­ne­rea pro­ce­se­lor na­tu­rale de au­to­re­glare ale sis­te­mu­lui ner­vos auto­nom.

La baza prac­ti­cii mele se află In­te­gral Ener­ge­tics, abor­dare care pri­vește cor­pul și ex­pe­riența umană într-un mod in­te­gra­tiv. Peste această bază am in­te­grat ele­mente din for­mă­rile în Spi­nal Ener­ge­tics și Spi­nal Att­u­ne­ment, ală­turi de prac­tici de con­ști­en­ti­zare cor­po­rală și lucru so­ma­tic, într-un cadru orien­tat către dezvol­tare per­so­na­lă.

În tim­pul se­siu­nii fo­lo­sesc ob­ser­va­ția, aten­ția orien­tată către sen­za­ți­ile cor­pu­lui, pre­zența și con­tacte cor­po­rale blân­de. Pot exista și mo­mente de lucru fără con­tact di­rect.

Ac­cen­tul este pus pe con­ști­en­ti­za­rea cor­po­rală și pe sus­ți­ne­rea ca­pa­ci­tă­ții na­tu­rale de au­to­re­glare a sis­te­mu­lui ner­vos auto­nom. Prin ex­plo­ra­rea sen­za­ți­i­lor, res­pi­ra­ției și răs­pun­su­ri­lor cor­pu­lui, în­vă­țăm să re­cu­noaș­tem mai bine di­fe­ri­tele stări prin care tre­cem, să dezvol­tăm o re­la­ție mai con­ști­entă cu pro­priul corp și să sus­ți­nem ie­și­rea trep­tată din stă­rile de aler­tă.

Nu în­cer­căm să for­țăm cor­pul să se re­la­xeze și nici să pro­du­cem o anu­mită re­ac­ție. Lu­crăm cu ceea ce este pre­zent, res­pec­tând rit­mul și li­mi­tele fi­e­că­rei per­soa­ne.

Corpul și sistemul nervos autonom

Cor­pul nos­tru pri­mește per­ma­nent in­for­ma­ții atât din me­diul ex­te­ri­or, cât și din in­te­ri­or.

Sis­te­mul ner­vos auto­nom par­ti­cipă la adap­ta­rea or­ga­nis­mu­lui la aceste schim­bări și la modul în care tre­cem prin di­fe­rite stări de ac­ti­vare și re­pa­us.

Ex­pe­rien­țele re­pe­ta­te, pe­ri­oa­dele so­li­ci­tante și mo­du­rile prin care ne-am adap­tat de-a lun­gul tim­pu­lui pot in­flu­ența felul în care per­ce­pem sen­za­ți­ile cor­pu­lui, res­pi­ra­ția, pos­tu­ra, ten­siu­nea și dis­po­ni­bi­li­ta­tea pen­tru re­paus sau miș­ca­re.

În ca­drul se­siu­nii adu­cem aten­ția către ex­pe­riența pre­zen­tă: ce simte cor­pul, unde apare ten­siune sau re­la­xa­re, cum res­pi­răm, ce im­pul­suri de miș­care apar și cum se mo­di­fică aceste sen­za­ții pe par­curs.

Prin această ex­plo­rare cor­po­rală sus­ți­nem dezvol­ta­rea con­ști­en­ti­ză­rii so­ma­tice și a ca­pa­ci­tă­ții de au­to­re­gla­re, fără a în­cerca să im­pu­nem cor­pu­lui o anu­mită stare.

Cum se desfășoară o sesiune?

Se­siu­nea în­cepe cu o scurtă con­ver­sa­ție des­pre in­ten­ția ta și des­pre ceea ce ob­servi în corp în acel mo­ment.

Pe par­cur­sul se­siu­nii pot uti­liza con­tacte blânde în anu­mite zone ale cor­pu­lui, ob­ser­va­ție, orien­ta­rea aten­ției către sen­za­ții și mo­mente fără con­tact di­rect.

Nu re­a­li­zez ma­ni­pu­lări ver­te­bra­le, ajus­tări chi­ro­prac­tice sau alte pro­ce­duri me­di­ca­le.

Te invit să ob­servi ceea ce se în­tâm­plă în corp: res­pi­ra­ția, sen­za­ți­i­le, ten­siu­nea, re­la­xa­rea, im­pul­su­rile de miș­care și schim­bă­rile sub­tile care pot apă­rea.

Une­ori cor­pul poate rămâne foarte li­niș­tit. Al­te­ori pot apă­rea spon­tan miș­cări, în­tin­deri, mo­di­fi­cări ale res­pi­ra­ți­ei, tre­mor fin sau di­fe­rite sen­za­ții cor­po­ra­le.

Nu pro­vo­căm aceste răs­pun­suri și nu tre­buie să apară pen­tru ca o se­siune să fie va­lo­roa­să.

Fi­e­care corp răs­punde di­fe­rit.

De ce lucrăm în relație cu zona coloanei?

Co­loana ver­te­brală și struc­tu­rile din jurul aces­teia re­pre­zintă re­pere im­por­tante pen­tru per­cep­ția cor­pu­lui, pos­tură și miș­ca­re.

În ca­drul Prac­ti­cii Spi­nale So­ma­ti­ce, zona co­loa­nei este uti­li­zată ca reper pen­tru ex­plo­ra­rea și con­ști­en­ti­za­rea ex­pe­rien­ței cor­po­ra­le, prin ob­ser­va­ție și con­tacte blân­de.

Nu eva­luăm și nu „co­rec­tăm” co­loana și nu re­a­li­zăm ma­ni­pu­lări struc­tu­ra­le.

În prac­tica mea nu ur­mă­rim pro­du­ce­rea unei eli­be­rări cor­po­rale sau emo­țio­nale in­ten­se, ci mai de­grabă cre­a­rea con­di­ți­i­lor în care cor­pul poate des­co­peri trep­tat mai multă li­niș­te, si­gu­ranță și re­glare in­te­ri­oa­ră.

Plân­sul, râsul, tre­mo­rul, res­pi­ra­ți­ile pro­funde sau miș­că­rile ample pot apă­rea une­ori spon­tan, dar nu re­pre­zintă obiec­ti­vul se­siu­nii și nici un in­di­ca­tor al re­zul­ta­tu­lui aces­te­ia.

Ac­cen­tul este pus pe ca­pa­ci­ta­tea de a ob­serva ceea ce se în­tâm­plă în corp și de a rămâne pre­zent/ă cu ex­pe­rien­ța, fără a o forța sau grăbi.

În timp, ex­plo­ra­rea so­ma­tică poate sus­ține o mai mare fle­xi­bi­li­tate a sis­te­mu­lui ner­vos auto­nom — ca­pa­ci­ta­tea de a re­veni mai ușor din stă­rile de aler­tă, de a dezvolta au­to­re­gla­rea și de a lărgi trep­tat fe­reas­tra de to­le­ran­ță, ast­fel încât să putem rămâne în con­tact cu ceea ce sim­țim fără a fi co­ple­șiți.

Une­ori schim­bă­rile sunt foarte sub­ti­le: ob­ser­va­rea res­pi­ra­ți­ei, per­ce­pe­rea mai clară a unei zone a cor­pu­lui, apa­ri­ția unui im­puls de miș­care sau pur și sim­plu ca­pa­ci­ta­tea de a rămâne pen­tru câ­teva mo­mente cu ceea ce simți.

Nu că­u­tăm o re­ac­ție spec­ta­cu­loasă a cor­pu­lui. Con­struim, trep­tat, ca­pa­ci­ta­tea lui de a nu mai avea ne­voie să rămână per­ma­nent în aler­tă.